Odrasle cocolosite

Greu incepe saptamana asta pentru mine… Ieri n-am scris, mi se-ntampla foarte rar, dar dupa weekend-ul perata cu pui care l-am avut lenevind asemeni unei tute altoite in jigodie nu puteam sa scriu nici sub amenintarea cu arma a talibanilor in vreo camera carpetata cu rapirea din serai… Si ca tot veni vorba de lene, de jigodeala, azi vom discuta despre copii cocolositi.

Vad ca din ce in ce mai multi parinti isi ocrotesc puii pana la varste la care acestia se impuiaza la randul lor. Protectia asta excesiva transforma puiul cu oarecare abilitati dobandite in scolile absolvite in “lepra” a societatii sau, ca sa ramanem in domeniul avicol, in pui de Gostat, slab, pipernicit social, rasfatat, cu apucaturi grosolane, introvertit si necomunicativ, neancorat in realitate si automat vulnerabil in societate. Da, oameni buni, in asta se poate transforma premiantu’ lu’ mama daca nu e incurajat sa treaca la nivelul urmator adica sa puna mana sa munceasca…

Din ce in ce mai multi copii sunt tinuti acasa, in “puf”,  de catre parinti care, in lipsa de argumente plauzibile dau vina pe societate, pe nemernicia politicienilor care “fura” si pe cruzimea cu care ii intampina viata pe puisorii lor. Asa ajung copii la 23-24 de ani sa ingroase randurile somerilor din Romania, nu pe motiv de lipsa a locurilor de munca, ci pur si simplu din placerea de a confectiona carlionti din parul pubian in fata unui calculator vesnic deschis si care nu stie sa faca altceva decat sa deschida aplicatii pe facebook.

Imi amintesc de primii banuti pe care i-am facut singur la varsta de 11 ani spaland parbrize la o benzinarie, apoi imi amintesc de vacantele in care munceam ca necalificat la o firma care se ocupa de curatenie industriala…Cu ani in urma munca prestata de mine era facuta cu puscariasi pentru ca era o munca grea si mai ales periculoasa, dar eu munceam razand, glumind, aveam satisfactia implinirii si banului castigat cu forte proprii. Nu mi-a fost rusine niciodata sa muncesc pentru ca munca nu te umileste, te innobileaza…

Tu, ca parinte, ce crezi? Dar tu, puiule? Nu crezi ca ar trebui sa-ti iei zborul?

Criminal de ocazie

Cum spuneam si pe site-ul de socializare haideti sa facem un exercitiu de imaginatie si sa ne inchipuim ca in locul haitelor de caini, la ghena, am fi intalnit o gasca de ursi. Oameni buni deja nu mai vorbim de caini ca animale domestice, vorbim de salbaticiuni, de animale care din lipsa hranei au devenit agresive si si-au redescoperit capacitatea de a vana. Romania are o problema grava cu maidanezii, iar problemele grave nu pot fi rezolvate decat prin masuri radicale. Stiu, e ciudat ca aceeasi oameni care anul trecut votau impotriva legii eutanasierii au votat invers de data asta la presiunea presei, strazii, dar asta e alta poveste.

Stiu ca nu sunteti toti de acord cu mine, nici nu mi-am propus asta, dar mi se pare incredibila si de neinteles violenta verbala cu care  incearca “iubitorii” de animale sa ne convinga pe noi ceilalti, pacatosii, ca legea eutanasierii e de fapt un genocid canin. Oameni buni nu spune nimeni ca vor fi eutanasiati toti cainii din Romania ci numai cei fara stapan care, prin dragostea de care dati dovada, deocamdata doar la nivel declarativ, vor scapa daca vor fi adoptati. Nu cunosc date oficiale, dar daca la nivelul Bucurestiului sunt in jur de 100000 de maidanezi presupun ca in toata tara or fi vreun milion. Din 20 de milioane de romani, “iubitori” de animale or fi vreun milion. Luati frate cate un catel acasa si uite cum scapam de caini maidanezi, ca de Gica contra suntem satui.

O alta ineptie care vad ca se perpetueaza in randul taberei anti-eutanasiere e ca legea ar fi de fapt sustinuta din razbunare… Am vazut si ascultat interviuri cu parintii lui Ionut, copilul omorat de caini… Razbunare?! Cred ca glumiti! In afara de durerea pierderii unui copil n-am simtit nimic altceva. Cred ca singurul lucru pe care si-l doresc e ca nimeni sa nu mai treaca printr-o astfel de tragedie. Apropo, cati dintre voi, “iubitorii” de animale, aveti copii? Nu stiu daca ati asistat vreodata la masacrul savarsit de o haita de caini asupra unei pisici maidaneze? Eu am vazut un astfel de spectacol si nu exagerez cand spun masacru pentru ca trei caini trageau in parti diferite din biata pisica pana cand a obtinut fiecare cate o bucatica! Imaginati-va cum, dintr-o intamplare nefericita, in locul pisicii ghinioniste ar fi fost copilul vostru si poate atunci veti intelege prin ce trec parintii lui Ionut!

Va doresc vise placute!

Wild Carpathia

… iata-mi parerea despre faimoasa Rosia Montana. Se pare ca pentru prima data in istoria acestor locuri discutiile despre fotbal si in cazul de fata despre titularizarea lui Marica, au pierit in fata mitingurilor pentru protectia mediului. Surprinzator, nu?! Ne iubim tara si vrem o Romanie curata si nepoluata, asta se putea auzi pe strazile Capitalei serile trecute. Spune NU proiectului de la Rosia Montana, spune NU exploatarii cu cianura erau alte indemnuri ecologiste ce ieseau din piepturile bravilor hipsteri din Piata Universitatii. L-am vazut la televizor chiar si pe Serban de la Clingonian X ca nu sustine proiectul de la Rosia Montana, deci e de bine. Ba chiar mai mult, nici colegii mei liberali nu mai sustin acest proiect, de e si mai de bine. Hai nu fiti carcotasi, nu-mi spuneti despre exploatarile forestiere haotice sau despre albiile raurilor pline de gunoaie, despre deversarile de produse chimice din aceleasi rauri, fiti mai blanzi cu taranii fripturisti care-si lasa mizeriile pe unde-si aseaza gratarele. Astea sunt generate de turistii straini, noi ne iubim tara, noi protejam mediul.

Ce cred eu? Pai eu nu cred nimic. De fapt sunt inspaimantat de faptul ca traiesc intr-o tara de chimisti specialisti in cianurare si in exploatare miniera. Nu spun ca-i bine sau rau, dar parca ne-am facut un obicei in a ne pisa contra vantului. Am ascultat argumentele ecologistilor si argumentele celor de la Rosia Montana Gold Corporation si m-a pufnit rasul. Frate sunt de acord, suntem impotriva proiectului, dar hai sa nu fim penibili, discutia dintre Remus Cernea (baiatul ala cu baietii) si reprezentantul RMGC era ca un dialog dintre Bugs Bunny si Mendeleev. Adica esti impotriva, dar documenteaza-te nene inainte sa deschizi gura, fii impotriva cu argumente, nu cu “am auzit eu ca nu-i bine sa exploatezi cu cianura” sau “sunt metode alternative de exploatare”. V-am mai spus nu sunt pentru demararea proiectului, dar mi se pare absolut prostesc sa ne impotrivim sau sa sustinem un proiect cu atata vehementa fara sa avem minime cunostinte despre subiect. Stiu, imi veti spune ca sunt interese si ca d-asta a iesit lumea in strada. Or fi, nu zic nu, interese politice sunt de partea cealalta, a opozantilor, dar atunci hai sa n-o mai ardem cu protectia mediului ca asta mi se pare culmea ipocriziei. Sau poate, din excesul asta de iubire, protejam cu atata vehementa si cainii comunitari?

Aaaaa, gata, acum am inteles, e un proiect pe termen lung… Noi chiar vrem sa transformam la propriu Romania in Wild Carpathia…

Vezi ma, daca nu ne explica si noua nimeni…

Tehnologia ne-a blocat creierul

Tehnologia ne-a indobitocit de-a dreptu’, acum pana si inginerii fac calcule folosind calculatorul telefonului din dotare (va spun din propria experienta). Consecinta acestui fapt e devastatoare, la un moment dat vom face cursuri de utilizare a calculatorului de birou.

Tehnologie-avansata-300x225Imi amintesc ca in “generala” cel care stia mai multe capitale de tari era respectat intre colegi, se numea ca are o chestie numita “cultura generala”, acum replica celorlati colegi e de fiecare data

Ba da’ prost esti! Tu n-ai frate Google? De ce dracu ai invatat toate prostiile astea?

Cum am ajuns la concluzia ca tehnologia prosteste? Sa luam spre exemplu telefonul mobil. Multi dintre noi ne-am obisnuit sa rezolvam foarte multe treburi utilizand telefonul mobil. Asa-i?! Ia imaginati-va cum ar arata o zi fara telefon mobil! Numai gandul ca ati putea trai o astfel de drama incepe sa va macine cauzandu-va o mancarime de piele.

Ganditi-va cum ati rezista o perioada fara Google sau Wikipedia (care de multe ori ofera informatii  eronate, apropo) si ati cauta prin carti prafuite si ingalbenite, lamuririle de care aveti nevoie. Dar fara internet cum ar fi?

Cat ar fi de tragic daca de maine s-ar retrage telecomenzile? Dar senzorii de parcare sau navigatia?

Sa nu intelegeti ca sunt impotriva progresului, as fi, cred, primul inginer care ar face asta, dar parca prea facem exces de inovatiile tehnologice ale predecesorilor nostrii.

Progresam sau regresam?

Oameni de succes

De ce le spun tampiti? Pai cam asa erau vazuti adolescentii care constientizau mult mai devreme ca viata nu-i va intampina cu bratele deschise…

Si ce-are de-a face facebook-ul cu asta? Pozele frate fac diferenta… In timp ce tampitii, ajunsi la un oarecare succes profesional, posteaza fotografii incantatoare din vacante exclusiviste, excursii de vis, locuri si evenimente celebre, ceilalti, cretinii, isi etaleaza un gratar cu mici stropit peste masura cu zeama de hamei si malt… Stiu, imi veti spune ca asta e nivelul si ca ei sunt fericiti cand incing gratarul in spatele blocului la fel ca tampitii care pleaca la Cancun sau Zanzibar, dar nu e asa, sunt tristi, invidiosi si depresivi. Si da, exista dreptate la un moment dat, exista o balanta…

Nu, nu sunt inca implinit profesional, dar ma zbat pentru asta si incerc sa devin cat mai bun generand astfel progres, dar ma bucur sa vad ca o parte din prietenii si colegii mei au reusit si vreau sa ii felicit. Pentru ceilalti, n-am nimic, sper doar sa vi se ia dreptul de a vota si sa va ajute Dumnezeu sa va cumparati un gratar mai mare…

Maxim am zis

Nu-mi plac domne farfuriutele, mancarea tre’ sa stea cat mai confortabil in fata mancaului. Eu imi imaginez cum as dormi intr-un patut de bebelusi, cam acelasi lucru e si cu potolu’. Apropo de pat, asta tre’ sa fie de dimensiuni gigantice, sa fie proiectat pentru Gulliver, sa dorm cracit cum vrea muschiu’ meu, nu ca sardina in suc propriu intr-o chichineata de patut.

Dormitorul in care dorm tre’ sa fie gara rutiera, nu suport sa ma dau jos din pat si sa dau cu capul de perete, d-asta am si transformat sufrageria in dormitor conjugal. Baia, ba eu am o obsesie pentru grupuri sanitare. Ma gandisem la un moment dat ca din sufragerie sa fac un altar al igienei, o megabaie cu cada in jumate dar mi-am tras doua palme si mi-am revenit. Iubesc baile, ador obiectele sanitare, bateriile, accesoriile, ce sa mai, sunt fascinat de bai. In blocurile astea comuniste baile sunt meschine, asta a fost gandirea lu’ Ceausica.

Oras muncitoresc? N-are nevoie de lux in baie, omu’ tre’ sa se cace acolo si sa fac dus!

Dar nu e asa! Baile sunt fermecatoare…Hai ca o lungesc cu baile mele…

Masini…Masina cu cat e mai mare cu atat e mai bine. Gata ma cu bascalia, nu-mi iau autobuz! Imi plac monovolumele dar si cele de teren…

Ce mai e mare si-mi place? Aaaa, iubesc Marea Neagra si salariile/primele mari.

România, țara susținătorilor

Adica?! Adica noi, neinfricatii urmasi ai razboinicilor daci avem un suflet imens atunci cand e vorba sa sustinem un proiect cu un simplu click. Ba frate, sustinem proiectu’ de-l ia mama dracu…

Ah, poate se simt putin atinsi ecologistii, n-am spus-o intr-un sens peiorativ cu toate ca… dar mai bine ma opresc aici ca-mi pun lumea-n-cap. Sa revenim la sustinere. Noi romanii, am simtit intotdeauna nevoia sa sustinem, DOAR SUFLETESTE, diverse proiecte, diverse comunitati napadite de necazuri, diversi oameni cu nevoi… Cand vine vorba de implicare materiala si fizica, de voluntariat si nu numai de ganduri, suntem enciclopedie de scuze…

Astept cu nerabdare si interes momentul cand vom abandona corabia sustinerii prin click, like si share si vom pune mana de pancarte, steaguri si maciuci. Si nu, nu e extremism, e dezmortire… Inca dormim in ghete, vorba lui Cedrea:

Toti vrem o lume mai buna, dar care gura ma-tii de aportul tau?

Musca pe caciula

De vreo cateva luni incerc sa-mi antrenez psihicul astfel incat sa trieze situatiile, evenimentele si trairile care pot cobori spre pompa cu ventricule si atrii. Incerc sa-mi impun sa nu ma mai supar din orice cacat, sa-ncerc sa-nteleg oamenii si sa-i iau ca atare si sa pun pasiune, nervi si suflet doar in lucrurile care conteaza cu adevarat.

Mda, poate suna paranoic, incerc sa ma regasesc, sa ma bucur de toate nimicurile, sa-mi recastig dorinta de a ma cufunda in pasiunile mele copilaresti, imi caut punguta de adrenalina care constat ca mi-a lipsit enorm, ma tolanesc in sanul familiei bucurandu-ma la maxim de clipele petrecute impreuna… Zambesc mai des, sunt mai degajat. Nu reusesc de fiecare data sa-mi cenzurez trairile negative, dar incerc si oricum imi revin foarte repede atunci cand sunt pus intr-o situatie dificila. Cei din jurul meu au observat schimbarea si, in functie de caz si interes, se bucura odata cu mine si ma complimenteaza pentru optimismul contagios sau ma blameaza si ma avertizeaza ca nelocuind pe acelasi palier cu stresul s-ar putea sa nu dau 100% la locul de munca… Nu va-ntreb cum e mai bine, fiecare dintre noi stim cum ne e mai bine ficaruia.

In demersul asta al meu am invatat un lucru totusi. De fapt, cum am spus mai sus, mi l-am impus, m-am educat astfel incat atunci cand mi se aduc acuze, care din punctul meu de vedere sunt nefondate si aberante, sa le tratez cu indiferenta totala. Nici macar nu-ncerc sa-i explic acuzatorului ca nu-i adevarat, ii las instrumentele necesare astfel incat sa realizeze ca a gresit, ca e un idiot… Imi plac idiotii dovediti!

Deci stresul si supararea ar trebui sa te apese doar daca te simti cu musca pe caciula. Daca tu te stii imaculat, neprihanit, de ce ar trebui sa fii stresat?!

Profesorul, cauza-efect

Ce e un profesor? Pai un dascal e un om care educa si invata alte persoane. Buuunn, deci proful asta e “cineva” care formeaza caractere si profesionisti. Bine, fiecare dascal pe palierul lui.

catedra-300x225Pai daca proful asta se ocupa cu slefuirea oamenilor inseamna ca e cat de cat important pentru viitorul unei natiuni, zic eu. Pai daca e atat de important, iar zic eu, ar trebui totusi respectat si platit in consecinta. Nu?! Efectul faptului ca e remunerat cu un salariu de cacat poate genera efecte pe termen lung, adica o generatie sau mai multe similare cu salariul profului. De unde rezulta, ca la mate, un mare CACAT…

Stiu multi veti spune ca a fi profesor e de fapt o vocatie si ca nu-i o meserie… Alt cacat, nimeni nu poate fi concentrat suta la suta pe exercitiul functiunii atata timp cat ii ghioraie matele, oricat de mult si-ar iubi meseria. Pana aici am fost destul de clar, zic eu! Profii trebuie platiti mai bine, dar din pacate nu sunt. Ce e de facut? Pai sa-si strige pasurile prin portavocea pe care o au la indemana si anume sindicatul. Corect nu?! Dar ce te faci cand sindicatul e format din membrii ai partidului aflat la guvernare, adica tre’ sa strige nemultumirea colegilor de breasla in urechea colegilor de partid. Fault!

Deci, singura solutie e lupta de gherila, pe cont propriu… Sigur, viata, dar mai ales sistemul i-a cocosat, dar parca si lor le-a placut sa stea in pozitia mamei de ied, iar acum e greu. Ma uitam la marile mitinguri ale profesorilor… Nevertebrati si smiorcaiti, care mai de care cu interese personale marsave strigau cu grija si cu frica de a nu deranja pe cineva…

Offf, domnule profesor, imi ajunge cat ai fost umilit, imi ajunge o generatie de imbecili, de pitipoance si de beizadele, vreau altceva pentru Romania, vreau alt viitor… Ajuta-ma ajutandu-te pe tine. Fii demn si vertical, fii luptator…